TOCILARI CELEBRI

einstein color

După cum se ştie, lui Einstein îi plăceau jocurile de cuvinte. De câte ori n-aţi auzit sau citit despre acest test faimos, conceput cu aproape o sută de ani în urmă? Titlul sună cel puţin strident: TESTUL LUI EINSTEIN! 98% DIN OAMENI NU ŞTIU SĂ-L REZOLVE!

Există două chei ascunse. Prima se referă la Albert Einstein. Adică e=mc2, relativitate, geometrie non euclidiană, curbura spaţiului, spaţiu-timp şi alte idei despre haos şi expansiunea Universului, care sună important şi frumos şi, de ce să nu recunoaştem, dau bine ca imagini de pus pe wall. Acest nume e o marcă aşa de bine înregistrată în minţile noastre, încât 98% dintre noi predăm armele, înainte de începerea confruntării. Confruntarea cu noi înşine, să fie clar.

Asemeni multor idei-etichetă pe care omenirea le-a înfruntat de-a lungul timpului, menirea acestui titlu este să intimideze. La fel ca o poveste distorsionată pe care o spune cineva la un foc de tabără. 98% dintre noi cădem de fraieri, înspăimântaţi de o umbră. Mai grav: de ceea ce ni se povesteşte despre ea. Aflaţi astăzi în faţa unei probleme (situaţie neprevăzută), 98% dintre noi nici măcar n-am încerca să găsim o soluţie pentru ea.

Sigur vi se vor părea cunoscute frazele următoare: „Ohh, sunt prea bătrân să mai învăţ asta” sau „Ohh! Aşa ceva învăţam prin şcoală când aveam timp” sau „Gătitul e treabă de femeie” şi „Schimbarea unei prize e treabă de bărbat”. Sunt fraze predefinite, după care ne ascundem, pentru că n-avem chef să facem mai mult decât ne-am obişnuit. Astfel ajungem să aşteptăm diferite soluţii de la alţii: „Să ne dea Statul”, „Să ne facă Statul”,„Să aştept până câştig ceva la Loto”,„Fă tu asta pentru că eşti mai deştept”,„Nu pot să fac aia sau ailaltă”. Ce prostie!

Iată o frază care ar trebui să fie prezentă, în fiecare zi, în mintea ta: când credem că putem găsi o soluţie, jumătate din problemă e rezolvată.

Ia o foaie de hârtie, un creion şi rezolvă testul de mai jos chiar acum.

Unii apelează la ecuaţii, tabele sau creează un algoritm într-un limbaj de programare, alţii colorează hârtiuţe tăiate şi le împrăştie pe masă. Eu am folosit un pumn de bomboane colorate.

Indiferent de metoda abordată, dacă ai răbdare, lucrurile se rezolvă de la sine. Aceasta este cheia finală şi lecţia de viaţă din testul lui Einstein: soluţia oricărei probleme este răbdarea. Aceea pe care 98% dintre noi o pierdem mult prea repede, când e nevoie să ne confruntăm cu situaţii aparent complicate, pentru care nu avem un răspuns imediat.

De gândit, nu?

Datele ghicitorii:

1. Există 5 case, fiecare de altă culoare.

2. În fiecare casă, locuieşte o singură persoană, fiecare de altă naţionalitate.

3. Fiecărui locatar al fiecărei case îi place o anumită băutură, fumează o anumită marcă de ţigări şi deţine un anumit animal de casă.

4. Niciuna din cele 5 persoane nu bea aceeaşi băutură, nu fumează aceeaşi marcă de ţigări şi nu deţine acelaşi fel de animal de casă.

5. Britanicul locuieşte în casa roşie.

6. Suedezul are un câine.

7. Danezul bea ceai cu plăcere.

8. Casa verde se află în stânga casei albe.

9. Locatarul casei verzi bea cafea.

10. Persoana care fumează Pall Mall are o pasăre.

11. Locatarul care locuieşte în casa din mijloc bea lapte.

12. Locatarul din casa galbenă fumează Dunhill.

13. Norvegianul locuieşte în prima casă.

14. Fumătorul de Marlboro locuieşte lângă cel care are o pisică.

15. Locatarul care are un cal locuieşte lângă cel care fumează Dunhill.

16. Fumătorul de Winfield bea cu plăcere bere.

17. Norvegianul locuieşte lângă casa albastră.

18. Germanul fumează Rothmans.

19. Fumătorul de Marlboro are un vecin care bea apă.

Întrebarea este:

Cine este proprietarul acvariului cu peşti?

Intră aici dacă vrei să-ţi verifici răspunsul.

via
 
 

Isaac Newton s-a născut la 25 decembrie 1642. Prematur. Doctorii nu i-au dat prea multe șanse de supraviețuire. A făcut-o. Până la 84 de ani. N-a murit răstignit, ci în somn. Cu toate astea, n-a plecat dintre noi.

Iată un documentar interesant care ne spune de ce Newton se află printre noi și astăzi:
 

Slovenia. Ljubljana .1949. Martie. 21. Slavoj Žižek. Dacă nu vă sună niciun clopoțel, nu-i nimic. Vă ajutăm noi. Slavoj Žižek este un filosof de origine slovenă care rupe inimi și nervi în rândul cultivaților de azi. Nu se ocupă numai cu filosofia, ci și cu psihanaliza, critica de tot felul, teologia sau politica.

Žižek s-a născut în 1949, într-o familie de atei birocrați din clasa de mijloc. A fi ateu nu înseamnă a fi neapărat mai tolerant sau înțelegător: părinții lui Žižek și-au dorit ca singurul lor fiu să devină mare economist. Și pentru că așchia n-a sărit departe de trunchi, odrasla cu păreri proprii s-a dus la Universitatea din Ljubljana, în 1967. La filosofie. Stăpânit de dorința de cunoaștere, și-a luat doctoratul și s-a dus la Paris, unde a studiat psihanaliză. Mai precis: s-a dus să-l „devoreze” pe Jacques Lacan, cel mai controversat psihanalist după Freud.

A făcut parte din Partidul Comunist din Slovenia până în 1988. Până la urmă a ajuns să lupte pentru democratizarea Sloveniei și în 1990 a candidat la președinție, de partea Partidului Democrat Liberal. N-a câștigat.

Žižek a rămas fidel convingerilor comuniste, criticând anumite cercuri de dreapta (naționaliști sau liberali clasici din întreaga lume).

Modul de gândire al lui Žižek a fost profund influențat de Hegel, Engels, Marx, Freud, Lacan, Rousseau sau Foucault, dar nu vă imaginați că este o copie a acestora. Nu vă imaginați nici că este un comunist dus cu pluta. Este fan Hitchcock, David Lynch, citește fizică și benzi desenate și se folosește de exemple din societatea de astăzi pentru a explica anumite concepte din trecut. Și viceversa. În fond, trecutul nici nu-i chiar așa îndepărtat sau diferit.

Slavoj Žižek are un stil aparte. Ne place pentru că nu se cramponează într-un singur domeniu sau într-o singură idee. Iată:

 

 

Fascinația pentru aur a existat dintotdeauna. Poate pentru că strălucește precum soarele, poate pentru că nu ruginește, poate pentru că, așa cum credeau anticii, are proprietăți magice.

Existența plumbului, aurului, argintului, cuprului, staniului, fierului, cărbunelui, sulfului, mercurului, zincului, arsenicului, antimoniului, cromului și bismutului nu a fost ceva ieșit din comun pentru individul secolului al XVII-lea. Toate aceste elemente erau. Și atât. Pe vremea aceea, omul știa (by default) că lumea este guvernată de 5 elemente: apă, aer, foc, pământ și eter.

1669. Hamburg, Germania. Hennig Brand – alchimist

Cine a descoperit fosforul?

Din moment ce toată lumea se afla în goana după aur, Hennig Brand s-a gândit: „Hai să caut eu o modalitate de extragere a aurului din corpul uman”. Unde s-a gândit să caute? „ Din moment ce aurul e galben, ar trebui să caut într-o substanță galbenă. Urină să fie.”

Era 1669 când Hennig Brand cheltuia banii soției sale pe experimentul aducător de aur, în beciul întunecat și puturos al casei. Ne putem imagina singuri cât de încântați erau vecinii. De nevastă nici nu mai pomenim.

Scrutătorul nostru avea nevoie de 50 de găleți de urină pentru a-și redobândi renumele și banii pierduți.
Ce-a făcut? A fiert urina, a distilat-o până s-a făcut o pastă și a încălzit-o la temperaturi foarte mari câteva zile bune. Rezultatul? Fuioare de fum au scos la iveală bucăți de „ceva” care ardeau în aer. Ce era vaporul ăsta care ardea ca o lumânare?

Pentru că strălucea, Hennig Brand și-a numit descoperirea Icy Noctiluca. Așa a fost izolat, pentru prima dată, din greșeală, primul element, fosforul. Bdrand, evident, nu știa asta.

Fosforul se găsește în oase, în sânge, în ADN, în urină. Recomandat este să nu ingerăm așa ceva. Corpul nostru are modalitățile lui de a-și procura cele necesare.

Robert Boyle a fost cel care a aflat, printr-un experiment, că fosforul este ingredientul principal al chibritului. Așa a apărut primul chimist modern (sau Tatăl Chimiei, cum îi spun unii). Și-a împărtășit ideile, iar odată cu acest schimb de idei, a apărut și fenomenul de negare a tradițiilor. Aparent, lumea trăise în jurul minciunii cum că existau doar 5 elemente care guvernau mersul lucrurilor.

Omenirea începea să se trezească. Iluminismul bătea la ușă.

Dacă sunteți curioși, vă lăsăm să vizionați documentarul de mai jos realizat de cei de la BBC. Veți afla cum au fost descoperite toate elementele și cum a luat naștere Tabelul lui Mendeleev.

Albastrul de rusia nu este o rasă de pisici. Este prima culoare sintetizată în laborator. Cine a fost deșteptul? Producătorul de vopsele, Heinrich Diesbach, la începutul secolului al XVIII-lea . Povestea sună cam așa:

 

albastru de prusia

Diesbach dorea să obțină roșu. Unii spun că a folosit sânge, alții spun că a folosit coloranți naturali obținuți din insecte. Cert e că a combinat o substanță roșie cu potasă (carbonat de potasiu). Dar pentru că a rămas fără resurse, omul s-a dus la Johann Konrad Dippel, în laboratorul căruia lucra, și i-a cerut împrumut potasă. Care era contaminată cu ulei animal-rezultat din sânge.

Încălzind sângele, proteinele și-au modificat structura și au reacționat cu potasa.  Ceea ce a rezultat a fost o substanță lipicioasă și groasă. A încălzit-o, a filtrat-o și a diluat-o.

Produsul rezultat l-a combinat cu vitriol verde (sulfat de fier). Când a văzut o culoare pală,  ce s-a gândit? „Hai să concentrez toată amestecătura asta!” . Și așa a făcut. Cu acid clorhidric.  Mare i-a fost uimirea când, în loc de roșu, a văzut albastru în fața ochilor.

Așa a apărut albastrul de prusia , primul colorant sintetic din istorie.

albastru de prusia

Iar acesta este primul tablou care a folosit albastrul de prusia. Opera îi aparține lui Pieter Van Der Werff.