PARAXENII

by -
0 1765

tapas spania vanturalume

Tapas, în traducere directă înseamnă capac. În jargonul spaniol se referă la un mic aperitiv servit alături de o cupă cu vin. În zilele noastre, rareori intri într-o cârciumă spaniolă fără să fii îmbiat cu diverse tapas atunci când ceri ceva de băut.

Dacă ar fi o poveste de pe la noi, ar începe cu: De când avea plopul pere si răchita micșunele (ce-o fi aia o micșunea), dar cum e o poveste spaniolă am să încep cu: „De pe vremea când umbla Don Quijote prin hanuri și vedea onorabile domnițe în locul femeilor de vesele moravuri și uriași în locul morilor de vânt, tradiția aperitivelor servite la o cupă cu vin era la ordinea zilei.”

Asta pentru că în Evul Mediu, după cum se știe, ingienă pe străzi nu prea era. Pe scurt: muște peste tot.

Din această cauză, orice cavaler, fie el al tristei figuri sau nu, care cerea o cupă cu vin, cerea alături și o bucată de pâine pe care o folosea drept capac de muște. Existau, într-adevăr, și pe vremea aceea, tot felul metode prin care se alungau muștele și alte insecte de la casa omului, însă vorbim despre o cârciumă medievală, nu despre un apartament prietenos împopoțonat cu mobilă de la Ikea și aparate deochiate de la Raid.

tapeo

De-atunci, tapas – aperitivele incluse în prețul unei beri sau al unui pahar cu vin – au devenit așa de populare încât sunt folosite de câțiva ani încoace în strategia de promovare a barurilor din orașe, care își unesc forțele și organizează pe parcursul câtorva săptămâni concursul Drumeția Capacelor (Ruta de Las Tapas).

Regulile sunt simple: fiecare bar/restaurant/brutărie/patiserie/covrigărie etc. care dorește să participe, se înscrie pregătind un aperitiv cât să încapă într-o farfurioară de cafea. Apoi se împart pliante cu harta orașului pe care sunt indicate tavernele înscrise în concurs, împreună cu o descriere scurtă a aperitivelor pe care le oferă. După fiecare capac mâncat, proprietarul tavernei ștampilează harta mușteriului. Odată completată harta, în cazul în care mușteriul se mai poate ține pe picioare, câștigă un premiu. The End.

imagine via și via

by -
0 3082

 
V-ați întrebat vreodată la ce s-or gândi și canibalii ăștia de sunt așa împătimiți după cărnica semenilor lor? Ce gust are un om? Localnicii din Vanuatu, experți în gastronomia exotică, spun că omul seamănă la gust cu porcul sau cu vițelul, iar că o femeie este mult mai gustoasă decât un bărbat. Tot ei susțin că antropofagia este o modalitate de a-și umili dușmanii. Drăguț.

 
De ce suntem dezgustați de carnea de om, dar nu și de alt fel de carne? Cum se simte un canibal când citește proverbe, expresii și zicale din popor care fac referire la anumite părți ale corpului uman?

„Mâna străinului e întotdeauna mai grea.” Mai grea la stomac?

„Toţi călăii au mâinile foarte albe!” Aviz iubitorilor de carne albă.

„Pentru unii, două picioare sunt prea multe, iar patru, prea puţine.” Mai ales pentru canibali

„Pentru a păstra un secret, creierul trebuie să înghită limba.” Filosofia de viață a unui canibal

„Nasul nu simte când creierul s-a stricat.” Înseamnă că nu simte nici când este mâncat.

„Şi creierul lui Einstein conţinea optzeci la sută apă.” Iar canibalii trebuie să se hidrateze.
 
 

ce gust are carnea de om

Omul are demnitate. Are sentimente. Rațiune. Suferă și face un spectacol, să știe tot poporul că trece prin clipe groaznice. Omul GÂNDEȘTE! Iubește. Crede că toate lucrurile i se cuvin. Inclusiv sacii de piele, umpluți cu intestine, lipsiți de rațiune și simțire. Argumentul „animalele nu sunt trestii cugetătoare” le justifică viața culinară. Vânturălume este de părere că fiecare om seamănă cu animalul pe care îl asuprește. Toate ca toate, dar ce gust are carnea de om? Iată un clip scurt și interesant: știm ce gust are carnea de om pentru că suntem, în mod obligatoriu, niște „auto-canibali”:

 

by -
0 2207

Îl cunoaștem cu toții – nu personal. Nu știm cum arăta în mod real, dar avem o oarecare idee. Am văzut cel puțin un documentar despre el. Rămâne și astăzi un mister: Tutankamon. Masca lui mortuară, mai precis, lucrată fin, în aur și linii albastre din lapis lazuli.
 

lapis lazuli masca lui tutankamon

Despre această mască s-au spus destule: că e din aur, că e blestemată, că are un rol ritualic sau că, prin intermediul ei, spiritul își va recunoaște corpul. În cultura egipteană, aurul nu reprezintă doar bogăția. Are proprietăți magice, fiind un simbol al zeului Soarelui. Dar nu despre aur vreau să povestesc, ci despre liniile albastre, despre lapis lazuli.

Lapis lazuli este o piatră semiprețioasă compusă din diverse minerale: lazurită, pirită, calcită, de culoare albastră. Am văzut-o în toată splendoarea pe masca lui Tutankamon.
 
În Antichitate, lapis lazuli a fost extrasă din munții Hindu Kush – vestul Afganistanului. Extracțiile continuă și în ziua de azi, prin intermediul acelorași tehnici străvechi. Din acești munți s-au extras și materialele pe care astăzi le vedem pe masca mortuară a lui Tutankamon și nu numai. În Egiptul Antic, lapis lazuli a fost considerată o piatră sacră, rară, cu rol de împodobire, dar și medicament, folosit sub formă de pulbere.
 

lapis lazuli masca lui tutankamonlapis lazuli masca lui tutankamon lapis lazuli masca lui tutankamon lapis lazuli masca lui tutankamon

I am text block. Click edit button to change this text. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo.

I am text block. Click edit button to change this text. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo.

I am text block. Click edit button to change this text. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo.

I am text block. Click edit button to change this text. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo.

by -
0 1609

Conform dicționarului explicativ, oglinda este un obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor.

Dar ce culoare are? O fi gri, argintie, albă, neagră? Albastră? Roz? Verde? Am nimerit? O oglindă perfectă reflectă toate culorile în mod egal așa că am putea spune că este albă. Iată o explicație simplă:

by -
0 759

În vremuri nu chiar atât de îndepărtate, când nu se aflase încă nici de internet, nici de aplicațiile de tot felul, oamenii socoteau.

Din cap, pe degete, cu pietricele, cu socotitoarea sau abacul, capacitatea noastră creativă de a transpune Universul în simboluri ne-a scos din grote. Ori asta, ori extratereștri.

Iată câteva metode alternative prin care putem înmulți două numere. Nu se învață astăzi prin școli, pentru că nu există în programa școlară. Nu există pentru că de ce să-i lăsăm școlerului opțiunea de a alege metoda prin care să ajungă la un rezultat, dacă e mai ușor să îi impunem ce și cum să gândească? Fiți atenți cum socoteau civilizațiile antice:

1. Maiașii

Templele lor stau mărturie că nu le ieșea prea rău. Să luăm un exemplu:

21 X 13

1. Luăm deînmulțitul (21) și trasăm imediat sub cifra 2, două liniuțe paralele. Lăsăm o mică separație și apoi trasăm o altă liniuță imediat sub cifra 1.

De reținut: sub fiecare cifră trasăm un număr echivalent de liniuțe paralele. La fel ca în imaginea de mai jos:

Cum socoteau alții

Procedăm asemănător cu înmulțitorul (13) și îl situăm peste deînmulțit ca să obținem un grilaj:

Cum socoteau alții

Numărăm punctele de intersecție și le grupăm de la dreapta la stânga așa cum se indică în figura de mai jos. Adunăm grupurile pe verticală și notăm cifrele obținute. Cea mai din dreapta cifră este cifra uniăților. Apoi urmează cifra zecilor și sutelor șamd.

Cum socoteau alții

De reținut: dacă suma punctelor de intersecție dintr-un grup depășește 10, procedăm ca într-o adunare obișnuită: cifra unităților rămâne la cifra unităților și cifra zecilor trece mai departe la cifra zecilor.

Deci: 21 X 13=273
 
 

2. Musulmanii

Să complicăm lucrurile și să vedem o altă metodă de a calcula.

De exemplu, 123 X 654

Situăm cifrele deînmulțitului în linie orizontală și cifrele înmulțitorului în linie verticală. Între cele două numere desenăm o matrice de căsuțe. În fiecare căsuță trasăm o diagonală, ca în figura de mai jos:

Cum socoteau alții

Începem să realizăm operații de înmulțire între cifrele liniei orizontale și cele de pe linia verticală. Rezultatul va fi cel puțin un număr format din două cifre. Cifra zecilor o notăm în jumătatea superioară a căsuței corespunzătoare, iar cifra unităților în cea de jos. În acest mod completăm întregul tabel.

Cum socoteau alții

Cum socoteau alții

Adunăm cifrele pe diagonală în felul următor:

Cum socoteau alții

Citim rezultatul de la stânga la dreapta:

Cum socoteau alții

Deci: 123 X 654 = 80442
 
 

Va urma

by -
0 1119

S-ar putea să sune haios, dar potrivit Doctrinei Semnăturilor, avem un creier ca o nucă. Din timpuri îndepărtate, adepții terapiilor naturiste credeau că există o asemănare între organele din corpul nostru și lumea vegetală. Băbește: anumite legume sau fructe au aspectul organelor pentru care aduc cele mai multe beneficii. De râs? Aruncați o privire asupra listei de mai jos:

1. Nucile

Forma celor două emisfere crețe, amintind de emisferele cerebrale, nu poate fi negată. Dincolo de formă, fondul ne spune că nucile sunt pline de acizi grași Omega 3 care ajută la menținerea funcționării creierului nostru. Omega 3 previne demența și boala Alzheimer. Așa că atunci când vă spune cineva că aveți creierul ca o nucă, nu vă simțiți insultați, dimpotrivă.

2. Roșiile

Sunt pline de licopen, iar consumul lor previne bolile de inimă. Luați o roșie și tăiați-o în două. Veți observa că are 4 camere. Nu ne amintește asta de lecția de anatomie din gimnaziu? Cele două atrii și cele două ventricule?

3. Fasolea boabe

Plină de vitamina B, magneziu și zinc, protejează rinichii. Forma boabelor de fasole amintește de forma rinichilor.

4. Fructele de avocado

E curios cum transformarea florii în fruct durează 9 luni. La sfârșit, fructul de avocado păstrează în sine miezul dur, complet dezvoltat. De aceea, mulți s-au gândit la asemănarea dintre avocado și uter. Și într-adevăr, bogat în acid folic, ajută la reducerea riscului de apariție al cancerului de col uterin. În plus, menține hormonii în limitele normale și ajută la eliminarea kilogramelor în plus, acumulate în timpul sarcinii.

5. Morcovii

Nu e o poveste din bătrâni că morocovii întăresc vederea. În secțiune, seamănă cu irișii ochilor. Conțin vitamine, betacaroten și previn degenerarea maculară (adică deteriorarea retinei și slăbirea vederii centrale).

6. Ghimbirul

Favorizează digestia. Unii ronțăie biscuți cu ghimbir în timpul drumurilor lungi cu autocarul și spun că ghimbirul previne greața și răul la stomac. Dacă vă uitați atenți la forma lui, veți observa asemănările lui cu organul digestiv.

7. Țelina

Priviți lujerele de țelină. Așa-i că seamănă cu niște oase? Sunt o sursă de sodiu, necesară dezvoltării oaselor noastre.

8. Ciupercile

Arată ca niște urechi atunci când le tăiem în secțiune. Sunt bogate în vitamina D (esențial pentru fixarea calciului în oase).

9. Smochinele

În formă de săculețe umplute cu semințe albe, seamănă cu testiculele. Consumul smochinelor – pline de magneziu, calciu și fier – după cum afirmă unii cercetători (mai mult sau mai puțin britanici), poate preveni sterilitatea masculină.

10. Cartofii dulci

Ca aspect, seamănă cu pancreasul. Există studii care afirmă că ameliorează diabetul de tipul II.

11. Citricele sau rodiile

Arată ca și glandele mamare. Consumul lor favorizează circulația limfei la nivelul sânilor. Și nu numai.
 
 
Ceea ce ar trebui să ne dea de gândit este că în era corporațiilor farmaceutice, parcă ne-am obișnuit de Anul nou cu Gripa nouă. Mereu mutantă. Mereu înfometată de vaccinuri noi. Vaccinuri care cer alocări de fonduri noi. Avem acasă cel puțin un sertar plin de pastile de toate culorile și formele. Curios este că ne îmbolnăvim din ce în ce mai des.

Poate că ar trebui să ne întoarcem atenția înspre această farmacie pe care natura o pune la dispoziția noastră. Găsim „prospectul” peste tot în jur. Numai zic. Cumva, suntem ceea ce mâncăm.

Data viitoare când sunteți întrebați dacă aveți un creier precum nuca, spuneți „da!” răspicat.

by -
0 698

 
Apa este motorul vieții. O bem, o folosim la spălat, dar nu de păcate, iar în ultimul timp lumea urlă la ea, să vadă cum reacționează. Reacționează. Mult mai bine decât motanul cu care împărțim camera, indiferent în fața răgetelor noastre cu privire la ghearele înfipte în canapea. Suntem apă. Cam 78%.

Întrebarea de astăzi de la paraxenii este: de ce plutește gheața pe apă? Iată care este explicația:
 

by -
0 7505

Conlang sau constructed language, după cum îi spune și numele, este un limbaj artificial al cărui vocabular a fost inventat de gura și mintea omului. Cele mai cunoscute exemple sunt, în mod evident, sindarina, klingoniana sau dothraki.

Dacă n-ați auzit de aceste trei limbi străine, propun să vizionați Star Trek, Lord Of The Rings și Game of Thrones. Numai bine, veți gusta puțin din deliciile și amărăciunea dependenței.

În Antichitate, neologismele au apărut prin îmbinarea a două sau mai multe cuvinte, rezultând unul nou. Apariția acestor neologisme este, probabil, prima formă de limbaj artificial. Asta pentru că nu știm din ce copaci au căzut restul cuvintelor. Alexarchus din Macedonia (300 î. Chr), fondatorul orașului Ouranopolis, este unul dintre oamenii care au îmbogățit vocabularul cu o serie de …altfel de expresii. De exemplu, alektor a devenit orthroboas (cocoș – crainic al zorilor). Because that makes sense.

O limbă inventată este cea a îngerilor, limba enochiană. Se spune despre ea că ar fi cea mai veche dintre limbi. În secolul al 16-lea, Edward Kelley și John Dee, spiritiști, printre altele, au susținut că au intrat în contact cu îngerii și că aceștia i-au învățat enochiana. Aceleași entități l-or fi contactat și pe Tolkien. Cam așa arată alfabetul enochian.
 

conlang, limbi straine, limbi inventate

Un alt limbaj dubios este cel din Manuscrisul lui Voynich. Nu se știe cine l-a scris, de unde vine și care este scopul său. Doar speculații. Unele sunt găsite aici.

Limbajul Solresol a fost inventat la începutul secolului al 19-lea de François Sudre. Scopul său a fost crearea unei limbi de circulație internațională, o limbă care să fie înțeleasă de toată lumea și să facă posibilă comunicarea între oameni care vorbesc, în mod normal, limbi total diferite. Alfabetul se bazează pe notele din solfegiu, Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si. Cuvintele sunt formate prin combinații ale notelor. Găsiți mai multe aici. Arată cam așa:

conlang, limbi straine, limbi inventate

Un limbaj ceva mai modern este cel de programare pe care nu multă lume îl joacă pe degete, dar nici imposibil de învățat nu e. Astfel vorbește omul cu mașinăria, mașinăria pricepe și execută. Dacă vă interesează, vedeți aici.

Esperanto este un limbaj pe care îl găsim și pe google translate respectiv Wikipedia. A fost inventat în 1870-1880 de către Ludwig Lazarus Zamenhof, evreu rus, care a lucrat la el aproape 10 ani. La fel ca în cazul Solresol, Zamenhof avea în gând să inventeze o limbă universală, folosită de toată lumea. O latină reloaded. Un fel de mai multe feluri.

Cel mai iubit inventator de limbi străine din cultura pop (și nu numai) este, fără dar și poate, J.R.R. Tolkien, bunicul limbajului klingonian sau dothraki. Ultima dată când am verificat, Silmarillion, epopeea elfilor, încă se găsea în librării. Sau în acest ocean de informație pe nume internet. În această carte, (care cu siguranță va fi regizată prin 2025) găsiți atât povestea elfilor cât și limbajul acestora. Nu vă ajută la nimic pe lumea asta, dar este captivant.

Am observat că, de-a lungul timpului, omul, prin natura sa, a încercat să-și simplifice situația în orice domeniu. Inclusiv cel al vocabularului. S-au pierdut multe. Încercăm să definim o stare dar nu găsim cuvinte pentru că n-am fost învățați. Asta nu înseamnă că ele nu au existat. Sau că nu există. Spre exemplu, zilele trecute am dat de cuvântul alexithymia care înseamnă inabilitatea de a exprima emoțiile prin intermediul cuvintelor.

Ce spuneți despre asta? În klingoniană, sindarină sau dothraki, vă rog!