SFATURI

by -
0 1944
plante medicinale si rezistenta la antibiotice
Încă din 1945, părintele penicilinei, Alexander Fleming, avertiza în finalul discursului său, ca laureat al premiului Nobel, despre rezistența bacteriilor la substanța pe care o descoperise. Era printre puținele voci care afirmau acest lucru, într-o lume ce trăia euforia descoperirii de noi și noi antibiotice.

Așa cum se întâmplă, cei mai mulți l-au ignorat. În plus, o nouă afacere profitabilă se ivea la orizont: fabricarea și distribuirea antibioticelor sintetice la scară largă. O nouă eră începea: sfârșitul bacteriilor cauzatoare de boli infecțioase. Omenirea era pe val.

Citind în adolescență Contele de Monte-Cristo (care, fie vorba între noi, n-ar trebui citit în adolescență, înainte de prima bere), mi-a trezit curiozitatea un fragment în care personajul principal explica rezistența la otravă a corpului uman, dacă aceasta se consuma diluat, în cantități mici, într-o anumită perioadă de timp. Proful de biologie nu citise Monte-Cristo, dar citise mult despre bacterii. Mi-a răspuns scurt, înainte să intre în cancelarie: „E posbil. Așa capătă rezistență și bacteriile în fața antibioticelor”.

Un antibiotic este, precum se indică și în denumire, o substanță produsă de anumite microorganisme animale sau vegetale care distruge bacteriile ce cauzează în corpul nostru boli infecțioase. Este otrava lor, iar folosirea fără măsură și, de multe ori fără prescripție medicală, duce în timp la creșterea rezistenței. În mod paradoxal, spitalele – câmpurile de luptă unde se întâlnesc antibioticele și bacteriile – reprezintă locul ideal în care acestea din urmă dezvoltă această rezistență. Astăzi, știrile bolnavilor care se infectează în incinta spitalelor cu bacterii imune la antibiotice, nu mai reprezintă o surpriză. Cu doar câțiva ani în urmă, antibioticele expirate erau pur și simplu aruncate la gunoi și ajungeau, într-un fel sau altul, în apă sau în contact cu solul. Diluate și în cantități mici. Cât să le servească bacteriilor patogene ca să devină imune la ele.

Astăzi, era antibioticelor, cum afirma biologul și toxicologul Marc Lappé a ajuns la sfârșit. Omenirea – pe val, în urmă cu 70 de ani – se înrolase într-un război pe care nu l-ar fi putut câștiga vreodată. Un motiv ar fi viteza de viață. Bacteriile trăiesc mult mai rapid decât noi. În 20 de minute pot trece deja 2 generații. Imaginati-vă câte am putea noi descoperi în două generații și la câte ne-am putea adapta. În plus, bacteriile împart între ele informația necesară în lupta cu antibioticele. Mai mult decât atât, noi suntem cei care le-am creat. Atacându-le agresiv am distrus și bariera noastră naturală de bacterii benefice, favorizând evoluția bacteriilor patogene.

Rezultatul? Conform cărții domnului Stephen Harrod Buhner – Herbal Antibiotics: Natural Alternatives for Treating Drug-Resistant Bacteria până în anul 1953, între 64% și 80% dintre bacterii deveniseră imune la tetraciclină și eritromicină. În 1995, 95% din stafilococi erau imuni la penicilină.  Astfel a început să se închidă cercul vicios al centrelor de cercetare: când un grup de bacterii devenea imun la un antibiotic, efortul tuturor se concentra în descoperirea, sintetizarea și testarea pe animale a altui fel de antibiotic, mai puternic și mai agresiv, care ucide nu doar grupul de bacterii pentru care a fost conceput, ci, mult mai grav, multe dintre bacteriile benefice care ne protejează.

Vedeți acum stupiditatea din reclama săpunului Protex?

Rezistența antibioticelor - discurs TED

De aceea, toxicologii au început să se orienteze înspre alte surse alternative de combatere a supermicrobilor cu care ne confruntăm azi. O întoarcere cu umilință la sursă, poate fi lema salvatoare a acestui secol.

Cartea domnului Stephen Harrod Buhner – Herbal Antibiotics: Natural Alternatives for Treating Drug-Resistant Bacteria, pe care v-o recomand să o citiți din scoarță în scoarță, vorbește în primul rând despre următoarea abordare a bolilor infecțioase:

De ce sunt mai bune pe termen lung tratamentele cu plante medicinale?

  • Pentru că nu au efectele secundare pe care le poate avea un antibiotic sintetic. Se știe că o folosire abuzivă a antibioticelor sintetice afecteaza pe termen lung stomacul, ficatul și rinichii.
  • Pentru că plantele medicinale pot conține între 100 și 1000 de compuși chimici, în timp ce antibioticele sintetice conțin unul singur. Este mult mai greu ca o bacterie să învețe să reziste la câteva sute de compuși, câți pot fi într-o plantă medicinală, față de unul singur, sintetizat într-un antibiotic.

Iată rețeta unui ceai recomandat pentru gripa ce ne paște an de an:

    • 2 lingurițe de salvie
    • o lămâie stoarsă
    • un varf de ardei iute (cayenne)
    • o lingură generoasă de miere de albine

Cele mai multe plante recomandate în cartea de mai sus cresc libere pe câmpiile africane, ca plante invadatoare – probabil modul Naturii de-a insista să ne spună că există și alte metode. Pentru că aceasta prin care încercăm să controlăm agresiv totul nu mai funcționează sau, poate că de fapt, niciodată n-a funcționat.

Să aveți un an neinfectat!

sursă imagine

by -
0 12148

Primăvară, vară. Culori, parfumuri, soare blând care ne încălzeşte fără a fi sufocant. Zen. Nu ştiu voi, dar când vine vorba despre gândaci şi ţânţari, parcă nu mai e aşa de ZEN. De aici ideea acestui articol.

În loc să îţi transformi casa într-un Cernobâl al insectelor, ca să nu mai vorbesc despre toate produsele toxice care ni se vând în ambalaje strălucitoare prin magazine, mai bine ia aminte că există câteva plante care alungă insectele şi pe care le poţi semăna/cultiva/cumpăra din piaţă de pe-acum.

  1. Levănţica (Lavanda angustifolia)

    Strânge câteva flori în săculeţe de pânză şi atârnă-le de umeraşe sau ascunde-le în buzunarele paltoanelor. Bunica are şifonierul plin cu levănţică. N-am avut molii în viaţa mea.

  2. plante care alunga insecte levanticavia

  3. Rozmarinul (Rosmarinus officinalis)

    S-au scris tratate despre beneficiile rozmarinului. Pe lângă toate acestea, Roua mării ţine la distanţă puricii şi musculiţele. În serile de vară, pregăteşte o cană de ceai de rozmarin şi aşeaz-o la fereastră. E o barieră naturală pentru ţânţari.

  4. plante care alunga insecte rozmarinvia

  5. Menta (Mentha Spicata)

    Nu doar face ca un mojito să fie mojito, ci alungă şi furnicile. Poţi păstra un ghiveci cu flori proaspete în bucătărie pentru că e o plantă care creşte foarte bine şi fără lumina directă a Soarelui.

  6. plante care alunga insecte mentavia

  7. Busuiocul (Ocimum basilicum)

    Pe unde se află domnia sa, ţânţarii n-au trecere. Dacă busuiocul miroase a cuişoare şi lămâiţă sau cuişoarele şi lămâiţa miros a busuioc e din cauza unor elemente ale uleiului esenţial pe care le au în comun (eugenol, cinamat, citral). Bunica are câteva ghivece în balcon. Parfumul de busuioc alungă visele urâte şi monştri de sub pat.

  8. plante care alunga insecte busuiocvia

  9. Dafinul (Laurus nobilis)

    Această nobilă plantă reprezintă un remediu eficient pentru gândacii de bucătărie. Împrăştie pe la colţuri, prin dulapuri, pe lângă ţevile de apă câteva frunze de dafin şi gândacii vor face cale întoarsă.

  10. plante care alunga insecte dafinvia

  11. Cimbrul (Thymus)

    La prima vedere ai putea spune: ce mai e şi buruiana asta. Ei bine, pe lângă faptul că e o plantă miraculoasă, unul dintre pilonii medicinii alternative pentru că îmbunătăţeşte circulaţia, are proprietăţi antiseptice demonstrate, e un antidepresiv natural, tonfică organismul, e bun pentru răceli, tuse, înflamaţii bucale, dureri digestive şi multe altele, Cimbrul îndepărtează muştele şi ţânţarii. Asta DA plantă folositoare la casa omului. Şi miroase minunat.

  12. plante care alunga insecte cimbru

  13. Margaretele (Leucanthemum vulgare)

    Nu sunt doar stelele pământului când acoperă câmpiile primăvara şi vara, ci conţin piretrină, o substanţă care se găseşte în insecticide. Şi serios:  aţi văzut vreodată ţânţari roind în jurul unei margarete? Sau muşte?

  14. plante care alunga insecte margaretevia

  15. Muşcata lămâiţă (Pelargonium crispum)

    Cu frunze în formă de stea şi flori delicate, planta emană un miros puternic de lămâiţă care alungă insectele.

  16. plante care alunga insectelevia

  17. Magnolia (Magnoliopsida)

    Florile au un miros îmbătător. Doar pentru noi. Muştele şi ţânţarii nu tolerează această aromă prea bine.

  18. plante care alunga insecte magnoliavia

  19. Iasomia (Jasminum)

    Are un miros aşa de puternic şi de frumos încât s-au scris cântece despre el. Nu acelaşi lucru îl cred insectele pentru care Iasomia este ceea ce pentru noi ar fi un munte de toxic de „bleah”.

plante care alunga insecte iasomievia

 
 

by -
1 3595

După ce ați examinat schema de reglare alcalină – acidă, a venit vremea să aflați valorile alcaline/acide ale alimentelor și substanțelor pe care le ingerați, inhalați sau absorbiți în corp.

Spre exemplu, oricare din procedeele precum prepararea, înghețarea, conservarea sau păstrarea cu ajutorul zaharurilor sau chimicalelor reduc cu mult valorile numerice alcaline/ acide ale fructelor. Aceasta include toate gemurile, jeleurile, fructele tratate cu sulf și alte produse din fructe procesate.

Faceți un experiment! Urmăriți schemele alimentelor și valorile lor alcaline/acide și aplicați regula 80/20 (mâncați 80% alimente din lista celor formatoare de alcalinitate și 20% din lista celor formatoare de aciditate).

dieta alcalina aciditate sanatate metabolism

LEGUME– pagina următoare

by -
0 9175
Ce înseamnă alcalin și acid?

Există alimente care, după ce sunt metabolizate, varsă reziduuri alcaline sau acide în urină. Luând în considerare faptul că fiecare persoană este diferită, ea va avea un nivel diferit de toxine acide deja depozitate în țesuturi, care, în anumite cazuri, vor fi eliberate odată cu introducerea de substanțe formatoare de alcalinitate.

Mineralele formatoare de alcalinitate sunt calciul, magneziul, sodiul, potasiul, fierul și manganul.

Mineralele formatoare de aciditate sunt fosforul, sulful, clorul, iodul, bromul, fluorul, cuprul și siliconul.

Gândiți-vă în felul următor: a avea prea multă aciditate în corp este ca și cum ați avea prea puțin ulei de mașină. Nu face decât să o țină în loc într-o după-amiază frumoasă de duminică. Și iată-vă – înțepeniți! La fel și corpul. Începe prin a scârțâi până la oprire pe marginea unui drum.

 

dieta alcalina sanatate cum mancam

Toate substanțele înghițite și toate situațiile care afectează corpul lasă deșeuri fie alcaline, fie acide, în salivă și urină.

O reacție formatoare de alcalinitate se referă la orice modificare chimică în corp care produce o capacitate sporită de a energiza sistemul și lasă reziduuri alcaline în urină.

Pe de altă parte, o reacție formatoare de aciditate se referă la orice modificare în corp care produce o capacitate scăzută de a energiza sistemul și produce reziduuri acide în urină.

 

Oricare ar fi o substanță alcalină/acidă, aceasta este determinată de pH (potențial hidrogenii sau concentrația de ioni de hidrogen). Acesta măsoară cât de mult se împing unul în altul ionii negativi (formatori de alcalinitate) și ionii pozitivi (formatori de aciditate).

Sângele funcționează în parametri stricți (pH de la 7,35 la 7,45). Putem să ne ajutăm sângele să rămână între aceste valori prin monitorizarea salivei și urinei și prin a le menține între anumite limite.

Spre exemplu, dimineața, urina și saliva trebuie să se înscrie între valorile 6,5- 7,5. Dacă testul arată sub 6,5, înseamnă că suntem prea acizi în salivă/urină. Dacă testul arată peste 7,5, înseamnă că există o criză la nivelul țesutului.

Marea rezervă alcalină este contul bancar al corpului. Corpul o poate folosi oricând pentru a elibera elemente alcaline cu scopul de a neutraliza acidul. Pentru a vă reîmprospăta și susține rezerva alcalină, urmați regula 80/20 – mâncați 80% alimente din lista celor formatoare de alcalinitate și 20% din lista celor formatoare de aciditate.

 

Schema de reglare alcalină/acidă

dieta alcalina aciditate sanatate metabolism

 

Vezi aici partea a 2-a (despre alimente și valorile lor alcaline/acide)

 

sursa:  Formula Sănătății Perfecte. Dieta alcalină, Theodore A. Baroody, editura Vidia, București 2010

by -
0 780

telina prospect la ce ajuta telina

Cunoscută încă din antichitate pentru proprietățile ei curative, țelina poate înlocui cu succes și fără efecte secundare multe dintre medicamentele gătite în bucătăriile lanțurilor de laboratoare farmaceutice.

Iată la ce ajută:

1. Scăderea tensiunii – asta înseamnă că, în loc să-ți rozi unghiile sau să-ți smulgi părul de stres la servici, poți să ronțăi cu încredere un lujer de țelină;

2. Reducerea insomniilor – dacă nu poți suferi laptele, un ceai din frunze de țelină e tot ce-ți trebuie ca să dormi lemn, stea de mare, caracatiță sau în poziția soldatului;

3. Reducerea colesterolul – trăiască ursuleții Haribo!

4. Afecțiunile hepatice – trăiască Timișoreana, Ciuc și Mahou!

5. Bolile de stomac și intestin – trăiască toate porcăriile pe care avem chef să le ducem la gură!

6. Tonificarea și purificarea organismului;

7. Eliminarea calculilor renali – care pot fi folosiți ulterior în jocuri de praștie;

8. Diminuarea SPM – pe ăsta nici țelina de aur nu-l poate diminua, dar poate, ca efect Placebo, ar merge;

9. Regenerarea sanguină – acesta este, dragi copii, motivul real pentru care Stephenie Meyer și ultra palidul și neînsuflețitul ei amorez au rămas fericiți împreună; Bella Swan, citesc acum că o chema în filmul acela cu vampiri abținuți. Până și numele ei mă face să casc. SWAAAAAAAAAN. Tot de la ceaiul de țelină mi se trage, nu că filmul n-ar merita Zmeura de aur;

10. Combaterea reumatismului – nici nu vreau să-mi imaginez câte lucruri NU se pot face, odată instalat reumatismul. Recomandăm ore de Aikido în combinație cu salată de țelină și avocado;

11. Îmbunătățirea memoriei – poate așa îmi amintesc combinația încuietorii de la bicicletă;

12. Îmbunătățirea libidoului : Ei… asta e clar legată de combaterea reumatismului;

În salate, în ciorbe, sub formă de suc ori ceai, țelina face viața frumoasă. În plus, Bloody Mary e doar o combinație plictisitoare de suc de roșii cu vodka, fără ea.

imagine via