Utilizarea unui calculator presupune utilizarea datelor. Fie că editați un text, ascultați muzică stocată pe calculator sau jucați un joc, toate acestea reprezintă date care, în cele mai multe cazuri, sunt depozitate pe un mediu de stocare. Ei bine, acest mediu de stocare poate fi de tip HDD (Hard Disk Drive) sau SDD (Solid State Drive).

//HDD

HDD vs SSD

 

Un HDD presupune platane rotative, pe care sunt stocate datele, și un cap magnetic care, cu ajutorul unui braț motorizat, se mișcă pe suprafața platanelor și citește datele. La rândul lor, datele sunt accesate într-o manieră aleatorie (random-access), ceea ce înseamnă că blocuri individuale de date pot fi stocate sau citite în orice ordine și nu doar secvențial. Hard Disk Drive-urile sunt un tip de memorie non-volatilă și rețin datele după pierderea sursei de alimentare.

În anii ’50, IBM ne-a făcut cunoștiintă cu primul HDD și de atunci au dominat domeniul tehnic – de la simple calculatoare personale la ferme de servere (imaginați-vă hale industriale ocupate de sute, chiar mii de calculatoare, folosite doar pentru stocare de date).

server farm HDD vs SSD
 
 

//SSD

InsideanSSD

Un SSD este un mediu de stocare Solid State (circuite integrate) de tip non-volatil ca și un HDD, dar care nu presupune componente mecanice cum ar fi platane rotative sau un braț motorizat.

SSD-urile folosesc un tip de memorie flash (ca și un Stick USB) numit NAND flash. Acesta este un medium electronic non-volatil de stocare a datelor care, electronic, poate fi șters și reprogramat.

Puțină istorie: a fost introdus de către Toshiba în anii ’80 și a fost dezvoltat din EEPROM, un alt tip de memorie electronică programabilă. Nu am să intru în detalii, dar dacă sunteți curioși, puteți citi despre porti logice NAND si NOR. De reținut este că, pentru a putea fi scris ceva pe memoriile EEPROM, acestea trebuiau șterse complet, lucru care nu este valabil în cazul memoriilor NAND – ele pot fi scrise și citite pe blocuri.

HSS vs SSD

Dat fiind că un HDD folosește componente mecanice pentru accesarea datelor, vă puteți imagina că, indiferent cât de repede s-ar mișca platanele sau cât de repede se mișcă brațul motorizat al capului magnetic, nu se poate compara cu viteza unui medium complet electronic. Este cu ordine de magnitudine mai încet. Asta se aplică și pentru HDD-urile ‘rapide’, de 10 sau chiar 15000 rpm (rotații pe minut) din serverele generațiilor trecute (am menționat generațiile trecute pentru că recent s-a făcut deja pasul către Solid State Drives).

//Intro

Am început să mă uit la Solid State Drives pe vremea când experimentam cu “idTech4”, codul sursă al motorului grafic creat de cei de la id Software*, care „împinge” jocuri precum Quake 4, Prey și, bineînțeles, Doom 3.

*id Software – oamenii care ne-au adus jocurile Wolfenstein, Doom si Quake și au revoluționat grafica 3D.

Încercam să compilez codul sursă și am observat că îmi lua destul de mult timp, circa 5 minute. Totodată, la fiecare modificare făcută, trebuia să aștept înca o dată același timp. Pe atunci aveam doar HDD-uri și mă foloseam de memoria RAM a calculatorului pentru a crea o partiție în care să compilez codul sursă (RAMDisk). Sigur, memoria RAM este foarte rapidă, însă este de tip volatil**.

** Dacă vă mai aduceți aminte din descrierea HDD și SSD, există două tipuri de memorii (din punctul acesta de vedere), și anume: volatil, care pierde datele în momentul în care rămane fără alimentare, și non-volatil, care nu pierde datele.

Memoria RAM este de tip volatil și, în ciuda faptului că timpul de compilare era drastic scăzut, îmi lua mai mult timp într-un final deoarece trebuia să copiez codul sursă pe HDD după fiecare compilare, fapt care, pentru ~3GB de date însemna destul de mult timp pierdut, (intenția mea era să păstrez modificările). Ce am făcut? Am luat un SSD.

//Prima impresie? Wow!

Performanțele sunt fenomenale. Dacă ești programator, designer, lucrezi cu blocuri mari de date sau job-ul tău implică folosirea unui calculator pentru orice fel de activitate și nu folosești un SSD, pierzi foarte mult timp. Trecerea de la HDD la SSD a fost pentru mine cel mai mare spor de performanță pe care l-am întâmpinat vreodată.

    1. Sistemul de operare pornește foarte rapid.
    2. Programe care în mod normal îți permit să mergi după o cafea până pornesc, cu un SSD sunt aproape instante.
    3. Până și suita mamut de la Adobe, Photoshop, pornește într-o secundă.

Să compilez Doom 3, care înainte îmi lua mai bine de 5 minute, acum durează mai puțin de jumătate.

Bineînțeles, nu toate lucrurile sunt grozave:

  1. Un SSD este în continuare mai scump decât un HDD: prețul unui SSD de 128GB vă permite să cumpărați un HDD la 1TB.
  2. Durata de viață a unui SSD a fost până acum câțiva ani mult mai scurtă decât media de viață a unui HDD – acest lucru începe să se întoarcă în favoarea SSD-urilor dat fiind că se fac revizii în mod constant, iar timpul de viață crește.
  3. Circula un mit cum că un SSD are un număr limitat de scrieri și că apoi moare. Corect, însă numărul de scrieri a fost făcut să pară mult mai scurt (câteva luni) decât este de fapt (câțiva ani).

 
 
Sigur, nu vă recomand să vă păstrați cele mai importante date pe un SSD și să vă gândiți că totul este bine. Recomandarea mea este să țineți un SSD pentru sistemul de operare și un HDD pentru stocarea de date.

Be Sociable, Share!
Robert Muschong
Rezident sub birou, programator, entuziast de băuturi fine și călătorii, dresor de câini turbați.

SIMILAR ARTICLES

NO COMMENTS

Leave a Reply