intrebari pentru interviu

Cruntul adevăr este că departamentele de Resurse Umane din multe companii urmează pașii clasici în recrutare. În loc să apeleze la creativitate în procesul de organizare a unui interviu, mulți specialiști (*cough cough*) fac precum strămoșii strămoșilor strămoșilor companiei la care lucrează: își iau foicica plină de cuvinte cheie pe care ar trebui să le audă și întrebările pe care să le pună și asta e.

Asta nu înseamnă că nu poți răspunde mai vesel la aceste întrebări triste.

1. Ce știi despre noi?

Am participat la un moment dat la un interviu. Nu, nu sunt specialist în recrutare, însă mi s-a oferit acest drept de a lua parte la el. Superiorul meu l-a întrebat pe cel în cauză ce știe despre companie. Omul, evident, nu știa nimic. Asta pentru că, no offence, imaginea acelei companii în online era varză, iar omul nostru, hai să-i zicem Ionică, își petrecea mai bine de trei-sfert din viață în mediul digital.

Ei bine, acest Ionică nu a stat pe gânduri și a răspuns prompt: „cred că pentru a înțelege și mai bine activitățile companiei voastre și pentru a-mi da seama mult mai bine despre care ar fi rolul meu aici și cum aș putea să vă ajut, aș vrea să-mi oferiți voi o descriere amănunțită a activității voastre.” Nu știu dacă a procedat sau nu bine, însă superiorul meu a fost mai mult decât încântat să povestească mai bine de o oră despre toate chichițele.

Nu te prezenta la un interviu chiar cu mâna îndesată în cotloanele întunecate. Nu trebuie să înveți ceva anume, ci să te documentezi puțin. Te va ajuta să te decizi dacă vrei, de fapt, jobul în domeniul acela sau nu.

2. Ce defecte ai?

Aceasta este o întrebare ridicolă și mă minunez de fiecare dată când aud că cineva a fost întrebat așa ceva la un interviu. Așa cum am pomenit în articolul anterior, ideal e să nu spui adevărul într-un mod brutal: nu eşti om de echipă şi preferi să lucrezi singur? Asta nu denotă că eşti inflexibil, ci metodic.

Părerea mea umilă este că nu există defecte sau calități, ci doar însușiri care afectează în mai multe feluri lumea din jur.

Nu demult am dat peste un caz: apăruse un coleg nou rupt din rai (pentru că, aparent, toți programatorii sunt rupți din rai și restul oamenilor, în comparație cu acești so-called nerds, sunt rupți în cur). Nu știu cum a reușit să treacă peste interviu, însă ulterior am aflat că omul era sociopat, că făcea topuri ale celor mai atrăgătoare fete din companie, că lua peste picior pe absolut toată lumea și că făcea web-chat. N-ar fi fost o problemă, că făcea web-chat, dacă un anumit filmuleț deocheat nu ar fi apărut online fix pe pagina de Facebook a companiei – don’t ask me how, I have no idea, el zicea că a fost un virus.

Cred că există suficiente tehnici prin care un intervievator își dă seama dacă un om îndeplinește anumite condiții sau nu. Totodată, trebuie să se gândească și la echipă – nu aduci un terchea-berchea care nu e capabil să se integreze într-un grup decât prin bătaie de joc. Din păcate, mulți specialiști în recrutare habar nu au de noțiunile de bază din pshihologie, inclusiv de importanța limbajului non-verbal.

3. Ce calități ai?

La fel cum am precizat mai sus, și aceasta este o întrebare ridicolă. Denotă faptul că, dacă nici măcar nu se chinuie să mai modifice întrebările clasice pentru interviu, compania nu va da doi lei pe tine, după ce te angajează.

În calitate de angajator, ai nevoie de un om sociabil, deschis, isteț, creativ, cu simțul umorului, proactiv și dedicat. De toate acestea îți dai seama pe parcursul interviului, că doar de asta șezi cu omul la masă o oră, la povești. În loc să pierzi timpul cu întrebări de rahat, mai bine detensionează situația.

De cele mai multe ori, un om nu este el când vine vorba de interviu. Poate e emotiv, poate e stresat, poate e foarte isteț, însă ideea interviului face din el un tolomac. Ia in calcul asta. Faptul că tu îți petreci toată ziua în aceeași încăpere luând aceleași interviuri de rahat, nu înseamnă că și el e foarte familiarizat cu locul și că se simte ca acasă.

Dacă el nu știe cum să destindă atmosfera, fă tu asta. Fii glumeț, fă-l să se simtă bine la tine „acasă”, chiar dacă ulterior îți dai seama că nu e ceea ce cauți. Un om își petrece jumătate din timp la lucru și jumătate în altă parte. Încearcă să-ți dai seama și singur ce hobby-uri are, ce face în timpul liber, pe unde iasă în oraș, ce muzică ascultă, dacă-i plac animalele, dacă îi plac drumețiile. Există tot felul de metode prin care să aflii și alte lucruri despre un om. Ca și experiență profesională, ei bine, de aia ți-a trimis CV-ul lui, nu? Ca să-l citești și să-ți dai seama dacă vrei sau nu să-l cunoști.

Dacă vorbim despre un job tehnic, îi poți analiza abilitățile printr-un test, la o a doua întâlnire.

Așa cum am spus și data trecută, cred că un răspuns la această întrebare stupidă este: „o pot aduce pe bunica să-mi scrie un eseu de elogii în timp ce-mi construieşte o statuie ecvestră.”

4. Unde te vezi peste 5 ani?

Ai putea să le răspunzi printr-o întrebare, cu aceeași monedă: unde vă vedeți voi peste 5 ani? Dacă un angajator are nevoie de un om stabil, la fel se-ntâmplă și în cazul celor care-și caută un job. Și ei au nevoie de stabilitate.

Îmi amintesc de un job pe care l-am avut: toate erau bune și frumoase, jobul în sine, colegii, mediul, faptul că era un program flexibil etc. Mai puțin faptul că nu era deloc stabil și că se practica o oarecare dictatură.

„Șeful” nostru tăia și spânzura. Lucra într-o schizofrenie continuă: azi avea o idee genială și angaja încă 5 oameni, mâine își dădea seama că ideea lui era cam proastă, prin urmare concedia 10 oameni sau îi punea pe part-time, ca să nu trebuiască să treacă prin dramele despărțirii. Până la urmă, oamenii s-au luat și au plecat pentru că un mediu grozav, niște colegi mirifici sau un job foarte fain nu-ți plătesc chiria și cheltuielile.

Așa că înainte să te decizi că „ăla” e jobul tău ideal, la compania „aia”, asigură-te cât poți că nu vor da ei falimentul în 5 ani.

Vezi și: Încă 4 întrebări care ți se pun la un interviu.

Be Sociable, Share!

NO COMMENTS

Leave a Reply